adevărata valoare

a mea s-a văzut la fotbalul de joi. adevărat, joi seara ne-am jucat un fotbal, iar eu am ieşit în evidenţă. nu prin tehnică, forţă, viteză sau dăruire, ci prin gafe! joi seara am fost o gâscă. cu toţii am fost gâşte, însă eu am fost "mother goose".

nu am reuşit să fac un stop, o preluare, ca să nu mai vorbesc de o pasă simplă. am eşuat în tot ce am încercat să fac. strigau băieţii la mine, "miţăăă fă preluare frate, miţăăă, hai cu pasa, miţăăă, miţăăăă". miţă, nimic, miţă îşi vedea de treaba lui pentru care a venit joi seara la fotbal, să dea pe lângă beşic!

am avut totuşi şi reuşite, în sensul că de fiecare dată când m-am întâlnit cu mingea în faţa porţii am marcat, dar asta nu înseamnă mare lucru dacă nu reuşeşti să îţi ajuţi echipa şi în alt fel decât să dai gol. înseamnă mai degrabă că ai stat tot timplul la pomană şi că ai băgat-o în aţe întâmplător sau nu. iar asta poate să o facă orice gâscă, nu doar eu.

din păcate, am tendinţa să arunc vina asupra celor 3 ore si jumătate petrecute pe stadion la meci, într-o ploaie agasantă, alături de ultrasss, viorel si drogatu(drogatu mai puţin că e prost şi a venit mai târziu), ore care m-au nimicit efectiv. nu îmi mai simţeam genunchii, gleznele erau inexistente, cât despre degete, am şi acum senzaţia că nu le-am avut la mine. totul pentru culori!

să revin la subiect, am jucat ca un fund obosit, am avut senzatia că aveam 45 de ani, că nu am mai atins mingea de cel puţin doi şi că toţi se uită la mine la modul "oaa, se poate mai rău?". da, se poate şi mai rău, dar nu la mine. a fost groaznic!

echipa a fost următoarea: boss, eu, tablă, mişu, alin şi dop, iar eu am primit pe merit din partea mea premiul "GÂSCA ANULUI!" mulţumesc pentru premiu şi mă bucur că nu v-am dezamăgit!