Giucaram fotbal

si giucaram bine. eu, ultrasss, nanare, cip, reiner si drogatu = redusii. am jucat cu totii bine, am dat gol meci de meci, deci progresul este fantastic, insa am pierdut toate partidele cu 2-1. indiferent ca am condus sau ca am revenit de la 0-1, le-am pierdut pe toate. semne bune exista totusi. ridicam capul, pasam langa noi, iar greselile sunt din ce in ce mai putine.

aseara am castigat un mijlocas central, in persoana lui cip, care a jucat foarte bine acolo. nanare nu s-a miscat rau deloc, a si marcat, dar trebuie sa fie mai atent in defensiva, la fel si cip! reiner nu exista in aparare, e pe langa total. desi ar trebui sa stie jocul cel mai bine, el inca practicand acest sport, reiner e de multe ori pe langa.... ultrass foarte util in aparare, cand pleaca in atac se simte groaznic de mult. cand ultrasss joaca bine, echipa merge, cand nu, nu. drogatu a fost excelent. problema lui este ca nu vine mereu. asta e....eu, in nota echipei

drogatu, 8 (p)

eu, 6,5 (fs)

ultrasss, 7 (fd)

nanare 7 (ed)

cip 7 (mc)

reiner 4.5 (es)

Mandru de voi!

am fost luni la fotbal. o seara uda, desi in momentul jocului nu mai ploua. temperatura perfecta, nici sa iti fie frig, dar nici sa stai pe teren degeaba, ca sa incepi sa ingheti.

asadar, in formula ultrasss, silviu, dinu, nanare, cip si eu, baietii de la echipa Redusii au mers la fotbal cu scopul sa se faca de ras. insa, nu a fost chiar asa...

seara a inceput bine, cu un gol marcat de cip pe inceput de meci, insa usor usor am inceput sa luam goluri cu carul. intr-un moment in care absolut totul mergea prost, baietii au inceput sa joace fotbal. au ridcat capul, s-au uitat pe teren, au pasat foarte util, au driblat cu cap, au dat iar drumul la minge si tot asa! de finalizat s-a fnalizat prost, dar asta nu are nici un fel de importanta. nu rezultatul conta, ci jocul. cel putin din punctul meu de vedere, nu am venit sa castig, ci sa joc fotbal.

nanare e tot un puturos, insa i-au iesit din preluari, s-a uitat langa el si a dat drumul la minge.

cip, a dat drumul la minge, incredibil dar atingea mingea de maxim 3 ori, capul sus si pasa mai departe. util si pe defensiva.

silviu este un atehnic, dar a muncit foarte mult si pe final chiar a jucat bine. a ridicat capul din pamant si a dat pase utile.

dinu este opusul lui silviu, tehnic, dar daca in unele momente ar fi mai altruist, ar da pase decisive de fiecare data.

ultrasss a muncit mult, foarte mult. grasu a alergat in fata mai tot timpul dupa mingi bune si dupa mingi mai putin bune, nu a reusit mare branza, dar si el a ridicat capul si a dat pase utile.

la finalizare am fost praf, dar repet, asta nu are nici o importanta. aseara am pierdut, dar jocul in sine a fost pentru prima oara de nu mai stiu cand, reusit! am pus mingea jos, noi care jucam cu mingi lungi de fiecare data, ne speriem ca prostii de oricine care ne ataca. ne-am aratat la pasa, am pasat aproape mereu la omul de langa noi, ne-am demarcat si am dat drumul mai departe la minge. am schimbat partea, am jucat lung cand a fost nevoie, am facut preluari bune si am finalizat aproape de fiecare data cand am avut ocazia. nu cu gol, dar am finalizat atacurile, ceea ce e foarte important!

fiti barbati ce dracu, despre asta e vorba, si ce daca pierdem mingi, si ce daca luam gol? asa invatam sa jucam din ce in ce mai bine! ar mai trebui sa mai muncim ceva la faza de apararea, acre nu este inteleasa inca. trebuie sa ne aparam cu totii, chiar daca suntem obositi, trebuie sa venim cu omul din fata de fiecare data. da, oboseala s-a simtit, mai ales ca am fost doar doua echipe si am jucat doua ore. dar chiar si asa, baietii au alergat foarte bine.

pe o scara de la 1 la 10, unde 10 e maxim:

ultrasss: 7 omniprezent

silviu: 6 omniprezent

nanare: 6.5 omniprezent dar aproape inutil pe defensiva, era acolo dar degeaba

dinu: 7 omniprezent, neatent totusi de multe ori

cip: 6.5 omniprezent, neatent si el, dar dornic de joc

eu: 5.5, absent din joc si cu gura mare

note foarte bune, pentru ca de obicei, nimeni nu depaseste 2.5

la mai mare!

iertare

sper sa ma ierte blogul meu, pentru ca nu l-am mai bagat de mult in seama, desi lucruri as fi avut sa spun. am jucat un fotbal saptamana trecuta, despre care nu am avut timp sa scriu, iar prietenul danut a gasit de cuviinta sa imi atraga atentia pentru acest lucru. mi se pare corect. asadar, "redusii" au jucat din nou. drogatu, eu, ultrasss, dobrica, nanare si danut, da chiar danut ala pe care il stim cu totii au fost prezenti in militari la intalnirea cu mult mai valorosii "baieti ai lui stirbu" si "rockeri". seara a inceput frumos, cu mine si cu ultrasss punand la cale o tactica solida. "jucam pe extreme, nu pasam in centru pentru ca suntem mancati" spuneam noi inainte. primul lucru pe care l-a spus ultrasss cand a intrat pe teren a fost, "baaai, pe foaie arata altfel, era terenul mai mic, aici uite cat spatiu e...." / "lasa ultrasss, ne descurcam noi". zis si facut, a inceput primul joc, nu a durat mult si ne-am luat un gol. a mai trecut putin si l-am luat si pe al doilea. si tot asa, daca ar fi sa povestesc intreg filmul serii, m-as repeta la nesfarsit. interesante ar fi cateva aspecte. 1: e foarte placut sa joci fotbal cu prietenii; 2: danut zicea ca ar trebui sa se retraga din fotbal, desi a fost cel mai productiv atacant al nostru; 3: drogatu e din ce in ce mai prajit; 4: dobrica nu e fotbalistul care ma asteptam sa fie; 5: ultrasss merge la film si la opera; 6: eu am nevoie la toaleta dupa fiecare seara de fotbal; 7: marius lacatus; 8: am castigat un meci totusi in seara aia.

seară reuşită!

pe un teren foarte greu şi în faţa unei asistenţe aproape inexistente, echipierii de doi bani jumate a formaţiei fără de nume s-au descurcat cel puţin apreciabil în seara de fotbal atât amical, cât şi pe teren redus.

aşa cum numele jocului o spune, "reduşii" au făcut un joc bun, reuşind performanţa să părăsească terenul învinşi doar de trei ori, dintre care o dată la loviturile de departajare şi atunci... cu greu!

aşadar, în componenţa drogatu, ultrasss, eu, nanare şi reiner, echipa antrenată de nimeni altul decât fostul mare internaţional "nimeni" a reuşit să păcălească cu seninătate fotbalul, astfel încât pe la finalul serii păream destul de buni. realitatea a fost cu totul alta.

eu mi-am dat cu stângul în dreptul de câteva ori, iar poarta am găsit-o în doar vreo patru cazuri, în restul înregistrându-se victime printre spectatorii care nici măcar nu au existat. totuşi suturile mele şi-au găsit ţinte....

nanare nu a fost în stare să facă nici măcar o preluare, lăsându-mi impresia că am ca şi coechipier un calorifer cu picioare şi puţă, care habar nu are să şi le folosească oricum. la loviturile de departajare despre care vorbeam şi care au durat mai mult decât ramadanul, nu a putut să dea nici un gol din trei încercări. probabil vizibilitatea i-a fost redusă de burta-i imensă, am uitat să spun că nanare are cam 1.30 m şi aproximativ o tona!

reiner are un şut bun, prin care mai şterge din impresia de vedetă pe care o lasă pe teren şi nu numai. fotbalistul de carieră care a prins nu mai puţin de 20 de minute în tot atâtea sezoane la celebra concordia chiajna, repet, chiajna ... pe cei care nu pot pronunţa îi sfătuiesc să se mute în comuna roşu pentru a fi mai aproape de performanţă, nu stie să dea pasă decât dacă prin asta iese tot el în evidenţă, dar repet, are un şut bunicel, aleargă destul de mult, însă inutil de multe ori, un fel de pompiliu stoica pentru cunoscători.

ultrasss a fost foarte bun pe faza defensivă, a marcat de fiecare dată din penalty şi o dată chiar din fază de atac. propun ca special pentru el să se instaureze din nou regimul comunist, astfel nu văd cum ar putea slăbi băiatul ăsta decât dându-i-se hrană cu raţia. pisică, las-o mai moale cu friptanele alea suculente, să ştii că pe la final, soţul tău arăta ca o balenă eşuată pe plajele din dnepropetrovsk.

drogatu a fost ok, a apărat bine, însă mi s-a părut sleit de puteri şi îl înteleg. a fost solicitat în toate echipele, deci a jucat non-stop. trebuie să îi comunic pe această cale prietenului drogat că cineva de la una dintre echipele adverse s-a înteresat de mărimea penisului său, moment în care i-am răspuns că prunea e mic copil. fără falsă modestie, ţin să anunţ oficial că drogu are un penis uriaş, pentru cei care nu mă cred, pot să îl testeze la showroomul său personal din drumul taberei. succes!

adevărata valoare

a mea s-a văzut la fotbalul de joi. adevărat, joi seara ne-am jucat un fotbal, iar eu am ieşit în evidenţă. nu prin tehnică, forţă, viteză sau dăruire, ci prin gafe! joi seara am fost o gâscă. cu toţii am fost gâşte, însă eu am fost "mother goose".

nu am reuşit să fac un stop, o preluare, ca să nu mai vorbesc de o pasă simplă. am eşuat în tot ce am încercat să fac. strigau băieţii la mine, "miţăăă fă preluare frate, miţăăă, hai cu pasa, miţăăă, miţăăăă". miţă, nimic, miţă îşi vedea de treaba lui pentru care a venit joi seara la fotbal, să dea pe lângă beşic!

am avut totuşi şi reuşite, în sensul că de fiecare dată când m-am întâlnit cu mingea în faţa porţii am marcat, dar asta nu înseamnă mare lucru dacă nu reuşeşti să îţi ajuţi echipa şi în alt fel decât să dai gol. înseamnă mai degrabă că ai stat tot timplul la pomană şi că ai băgat-o în aţe întâmplător sau nu. iar asta poate să o facă orice gâscă, nu doar eu.

din păcate, am tendinţa să arunc vina asupra celor 3 ore si jumătate petrecute pe stadion la meci, într-o ploaie agasantă, alături de ultrasss, viorel si drogatu(drogatu mai puţin că e prost şi a venit mai târziu), ore care m-au nimicit efectiv. nu îmi mai simţeam genunchii, gleznele erau inexistente, cât despre degete, am şi acum senzaţia că nu le-am avut la mine. totul pentru culori!

să revin la subiect, am jucat ca un fund obosit, am avut senzatia că aveam 45 de ani, că nu am mai atins mingea de cel puţin doi şi că toţi se uită la mine la modul "oaa, se poate mai rău?". da, se poate şi mai rău, dar nu la mine. a fost groaznic!

echipa a fost următoarea: boss, eu, tablă, mişu, alin şi dop, iar eu am primit pe merit din partea mea premiul "GÂSCA ANULUI!" mulţumesc pentru premiu şi mă bucur că nu v-am dezamăgit!

transferul anului!

din pacate, repet din pacate, transferul anului sunt eu. si ma refer la fotbal, nu la altceva. pentru ca rand pe rand toti s-au dat loviti, echipa noastra a ramas fara adversari. nu stiu daca este o situatie permanenta, dar stiu sigur ca asta se intampla momentan. asadar, ramanand fara un adversar constant, mi-am schimbat echipa. pentru moment sper, drogatu, ultrasss, danut sau nanare au fost dati uitarii. strict dpdv al fotbalului. prieteni ramanem pe veci si greu de crezut ca pe viitor nu vom juca din nou impreuna. intre timp, au aparut nume ca, boss, dop, tabla, george, misu, andrei, florin, nea mihai, fane, paulica si altii. marti am jucat in formula boss, eu, george, gabi, misu si andrei, iar joi ..... nici nu mai conteaza de fapt cu cine am jucat joi pt ca deja nu mai este interesant. cert este ca joc din nou fotbal, oasele sunt reparate, nervii sunt tari, deci .... aaaa... deci! nu mai ramane de spus si de sperat decat in eventualitatea unor invitatii la fotbal pentru tot grupul nostru, si nu doar pt mine, asa cum se intampla momentan. din cand in cand, sau de ce nu, in mod constant, poate vom fi chemati la meciurile astea de catre amfitrionii competiei. pana atunci, daca e loc, sper sa mi se alature macar unul sau doi baieti la meciuri. pana la noi ordine.......

osarie si bahoi!

am jucat iarăşi fotbal. după o pauză de o lună, timp în care chipurile mi-am refăcut glezna, am ieşit pe teren să dau în beşic cu piciorul. însă, prost moment mi-am ales. cei cu care am jucat erau nişte băieţi cu preferinţe dubioase într-ale fotbalului, adică erau cam rapidişti. deci erau frustraţi, deci erau şi inapţi din orice punct de vedere, deci erau cam de toate dintr-alea rele. după două, trei replici de genul "hai pe ei că nu mai poate", sau "luati-le mingea că nu ştie", mi-am dat seama cu cine aveam de-a face. cu bahoi! bahoi de ghiuleşti mai exact. a da, asta nu am spus-o, am jucat la 50 de metri de minunatul stadion ghiuleşti. o capodoperă stadionul ăla. frumuseţea sa ieşită din comun, arhitectura, amplasamentul sau chiar oamenii care locuiesc în zonă, toate astea spun multe despre cultura şi tradiţiile locurilor. nu cred că mi-a fost dat vreodată să văd atâţia tigani la un loc, indiferent că este vorba de un meci de fotbal sau alte situaţii. cred că toţi bahoii din bucureşti erau acolo şi îşi etalau cu mândrie burţile. se făleau cu mărimile burţilor lor. nişte porci coloraţi de peste 120 de kilograme fiecare încercau să alerge după minge. de fapt, pentru ei era un alt bun prilej de a-şi etala şmecheria. şi burţile, dar asta am mai spus-o. maneliştii despre care vorbesc reprezintă suflarea rapidistă.

trec acum la fotbal. am fost eu, drogatu, ultrasss, nanare şi bebe, un cinci învingător doar prin prisma faptului că suntem stelişti şi mândrii de asta. iar la fotbal i-am uşor nimicit, deşi am început destul de prost, probabil datorită locaţiei infecte am fost puţin timoraţi la debut! uşor uşor ne-am revenit, ajutaţi şi de scârba pe care o prinsesem faţă de atitudinea uneia dintre echipe şi am reuşit până la final să câştigăm meci după meci. ce vreau să spun legat de atitudinea uneia dintre echipe? componenţii echipei despre care vorbesc erau şi ei nişte bahoi. unii mai mici, dar bahoi. dar pe lângă faptul că erau bahoi, mai erau şi osari. tălpi pe genunchi şi pe glezne, coate, alunecări întârziate sunt doar câteva exemple. "fight fire with fire" spun retardaţii americani! dar este până la urmă o vorbă perfect acoperită. asta s-a şi întâmplat, am jucat şi noi la fel ca ei. numai că spre deosebire de ei, noi mai ştiam şi fotbal, nu doar osărie. aşa am reuşit să stăm la masă peste o oră si douăzeci de minute din două ore de joc efectiv. însă odată ajunşi în maşină, s-au simţit efectele luptelor. "vai ce mă doare mâna", sau "frate ce mi-a dat moşul ăla la tendoane". şi eu mă regăsesc în categoria proaspăt enumerată. nici nu am început bine şi mi-am dat glezna peste cap, lucru foarte dureros, dar spre marea mea surpriză, aceasta a rezistat foarte bine. au urmat un picior pe gleznă dreaptă şi o talpă pe genunchiul drept, acţiuni rezultate fără probleme deosebite. au mai fost ţigăneli de genul lovirii mingii după ce a ieşit în aut, apropouri de genul "lasă frate ca...." plus tot felul de parşiveli gen "nu am atins-o frate", sau "mi-ai luat piciorul, mingea era în altă parte". mda....

drogatu a jucat bine, a început prost, dar a terminat bine până la urmă. el nu s-a implicat în nici o dispută verbală sau fizică(poate doar cu mine), a stat în banca lui şi bine a făcut. ultras a jucat cam fără chef, mi s-a părut că se gandeşte la cu totul altceva, numai la fotbal nu, greşesc ultras? per total nu s-a mişcat rău, dar m-a lăsat cam descoperit în apărare de câteva ori. nanare a jucat binişor, a dat pase aproape utilizabile şi a şi marcat de câteva ori. plus un travaliu bun la mijlocul terenului. bebe a jucat bine, a marcat multe goluri, dar atunci când îi ieşeau driblingurile aproape că aveam senzaţia că nu vrea să irosească faza cu un şut banal în poartă, ci să continue momentul magic până la extrem. iar eu am jucat cu teamă, deci prost! leka nost!

buna berea noastra, dar nu ca a drogatului!

împărtăşeam cu ultrasss, viol, marius, oviţă, nicu şi mai târziu răzvan nişte bere în piata drumul taberei. aşteptam cu nerăbdare meciul dintre românia şi italia de la campionatul european. cum trecea timpul, ne-am dat seama ca berea se strângea, alcoolul din ea făcându-şi simţit prezenţa din ce în ce mai mult. pe la 18:55 l-am sunat pe drogatu(reprezentantul nostru în peluzele elveţiene) pentru a cânta imnul naţional împreună, însă ceva din ce mi-a spus m-a demoralizat cumplit. eu: ce faci mă? drog: beau bere!!!!!!!!!!! mi-am dat seama atunci că toţi litri noştri de bere şi vin nu puteau concura cu cele două sau trei beri băute de el pe stadion. concluzia: calitatea contează mai mult decât cantitatea! fă-ne mândrii de tine drogule şi spune-ne şi diseară cum e să bei bere pe un stadion pe care se joacă un meci de EURO!

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian.

Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viaţă-n libertate ori moarte" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

inca o accidentare!

după mult timp, am fost din nou la fotbal duminică dimineaţă. era o vreme când făceam asta regulat, ne trezeam 10 oameni cu noaptea în cap şi ne întâlneam la terenurile facultăţii de drept. într-una din acele dăţi, s-a întâmplat prima oară. am preluat o minge la marginea careului şi am tras. nu l-am vazut că vine să mă blocheze. el nu a ţinut cont că nu l-am vazut şi mi-a pus o contră! aşa mi-am stricat pentru prima oară degetul mare al piciorului drept. am stat atunci 2-3 luni. m-am prefăcut că mi-am revenit şi am jucat din nou. a urmat un meci la cupa presei, unde în faţa unei asistenţe deosebite, m-am rupt din nou. de data asta mi-am făcut-o cu mâna mea. la un atac al adversarilor(nici nu mai ştiu cu cine jucam atunci), am iesit să blochez omul la minge, şi nu am găsit altă variantă decât să îl atac printr-o alunecare din faţă. degetul meu deja pocnit o dată nu a rezistat, iar diagnosticul medicului a fost crunt, fractură plus două fragmente din alte parţi ale osului sărite pe ici pe colo. am stat atunci 8 luni fără să joc fotbal, însă după 3 luni făceam deja recuperare. alergări, exerctii, intinderi etc. duminică 25 mai 2008. după 40 de minute de joc, un adversar pe nume mircea găseşte de cuviinţă că a ajuns destul de aproape de poartă încât să încerce un şut. eu am încercat să îi atrag atenţia că încă mă aflu în faţa lui şi că nu mă sperie nimic, dar nu i-a păsat. a şutat, eu am blocat, m-am dezechilibrat si am călcat strâmb cu piciorul stâng. al dracului de stramb. entorsă de gradul unu se numeşte. nu este gravă, se va reface. însă e obligatoriu repaus total timp de cel puţin o luna. nu chiar total pentru că sunt recomandate miscări ale gleznei si exerciţii asemănătoare, la intensitate mică. dacă în cazul fracturii, am avut parte de ajutor, acum sunt pe cont propriu. va fi greu, însă voi trece şi peste asta. aşadar, entorsa de ieri se adaugă la două fracturi ale degetului mare de la piciorul drept, o entorsă grad unu a genunchiului drept, o entorsă de grad doi a gleznei drepte şi unei luxaţii a umărului stâng. nu sunt multe, dar mă mândresc cu ele....

dumnezeule!!!!!!!!!!

drace, cu ce sa incep? a da, a venit danut ma! in sfarsit danut, dar stati asa, nu va excitati prea tare!

deci, am plecat din fata blocului brigada mare. adica, eu ultras, nanare, drogatu, reiner, chivu, danut si gemenii bebe si vali. ne-am intalnit in tineretului cu a treia echipa, cea a lui dinu formata din dinu, dan, dobre, bibanu si patrascu.

noi am jucat in formula drogatu, eu ultras, danut si chivu. da chivu si nu nanare pentru ca el a jucat in echipa gemenilor. cum am jucat? groaznic, am castigat doua meciuri in doua ore, probabil cel mai prost procentaj pe care l-am inregistrat vreodata. inceputul a fost bun, am castigat primul meci si parea ca o sa fie o seara glorioasa. insa, dupa ce am trecut de echipa gemenilor s-a rupt ceva.....si anume jocul. nu s-a mai legat nimic. in atac am fost praf, iar in aparare parca nu am existat.

atacul, format din danut si chivu a fost catastrofal! preluarile, pasele, driblingurile si suturile nu au existat efectiv.

danut a facut cel mai slab joc de cand il cunosc, nu i-a iesit aproape nimic, a marcat un singur gol, ce-i drept dupa un efort individual magnific. dupa aia, la revedere. mingi scapate in aut, pase aiurea, suturi peste gard. ratari cu poarta goala si egoism in multe faze.

chivu la fel, dar in alta ordine, egoism incredibil, preluari cat de cat reusite, insa o stiinta a jocul egala cu zero. faze simple, banale chiar in care si-a bagat picioarele cu seninatate. dumnezeule, am zis ca in formula asta nu o sa mai joc niciodata, dar nu se stie. danut cu chivu, doi jucatori de profil identic, atacanti si doar atat, fara travaliu, fara o idee despre aparare. fratilor, fotbalul inseamna aparare si atac exact in ordinea asta. am fost depasiti de fiecare data in aparare tocmai pentru ca nici unul din cei doi nu isi faceau treaba si in faza defensiva. astfel se creea superioritate in favoarea adversarului la fiecare atac. cam asa s-a desfasurat seara.

acum ultras. ultras a fost neasteptat de slab in aparare, un mic jalon pentru oricine incerca sa il dribleze. totul porneste insa din atac. ultras s-a scos totusi cu cele doua marcate. satul probabil de impotenta celor doua varfuri, a luat cateva faze pe cont propriu pe care le-a si reusit. a dat pase utile si a si marcat de doua ori prin executii sigure. adica sut si gol, nu e prea greu!

eu am fost depasit de cele mai multe ori, nanare zicea ca am demarajul slab, a dreacu e pielea pe tine, nu te-am vazut niciodata sa joci asa cand ai fost la noi in echipa. tare in gura, o caracteristica a tiganului. asadar, eu am fost slab, dar m-am scos prin cateva interventii in aparare. totusi, am cateva goluri pe constiinta. in atac am fost dezastruos, dupa ce ca am dat pe langa minge, mi-am mai si lasat echipa in inferioritate numerica in aparare. ma saturasem si eu de ratarile lui danut si chivu.

drogatu a fost senzational. a avut o seara foarte buna, a aparat mingii multe, un singur gol putand fi caracterizat drept stupid, acela din corner, in schimb interventii sigure, curaj fata in fata cu atacantii si chiar o viziune buna a jocului. lansari utile, foarte atent drogul. daca prindeam o zi buna, eram invincibili. dar asa se intampla mereu, cand jucam noi bine si le baga drogul in poarta. cred ca se lasa stimulat de evolutiile noastre de cacat. cu cat jucam noi mai prost, cu atat joaca el mai bine. bravo drogule, ai fost cel mai bun jucator al serii.

acum scuze pentru fiecare. eu nu am! ultras, a fost lasat singur de multe ori, iar tehnica superioara a unor adversari si-a spus cuvantul in duelurile 1 la 1 cu el. danut nu a mai jucat de mult, iar chivu de asemenea nu are scuze!

pentru ca este blogul meu o sa imi permit sa dau si note. eu, 5, ultras 7, danut 3, chivu 3, drogatu 9,5.

ar mai fi de adaugat ca am plecat de pe teren cu o lovitura teribila la gamba, nu stie nimeni ca nici nu mai puteam alerga dupa sutul lui dobre in gamba mea. de asemenea, mi-am luat un mare pumn in gura si nas de la unul dintre gemeni, probabil bebe, impact in urma caruia mi-a cam dat borsul pe nas.

danut s-a lovit si el la picior dupa o alunecare la sacrificiu, bravo danut, a meritat zic eu.

chivu s-a lovit si el, nu am inteles foarte bine cum s-a intamplat, dar cred ca si-a luat un sut in stomac.

drogatu s-a lovit si el parca la ambele picioare, intr-unul dintre cazuri autor fiind chiar eu.

ultras a scapat teafar dupa seara asta minunata.

va multumesc, va urasc si va iubesc in acelasi timp, "ai dracului simpatici"(dan cornel stefanescu)!

fotbal prost

inca o seara irosita la fotbal. cum a inceput totul? 6 prsonaje ne-am bagat intr-o parcare, fiecare banu-afara, scuze, am luat-o pe campie... deci din cauza a cateva persoane s-a intamplat totul. a mea, a lui dinu, a lui patrascu si a lui gerrard parca. ne-am hotarat noi sa jucam fotbal. asa ca fiecare si-a facut echipa, ne-am organizat si noi, si totul era ok. pana cand, pe seara, tarziu, ghici cine ma suna? mai intai danut, anuntat titular, imi spune ca nu mai poate sa ajunga ca are comentariu. apoi pe la 7 ma suna drogatu si zice, "ba eu nu am chef sa joc, ma duc la costica zice". raman masca, cu doua ore inainte eu nu aveam destui oameni. il sun pe nanare sa vad ce zice si asta. nanare...."ba , nici eu nu mai vin ca sunt matol si nu ma simt prea bine." o senzatie tare naspa aveam in momentul ala, doar eu si ultras eram apti. ultras om serios, casatorit, la casa lui, nu face mizerii d-astea. stie omu' ce inseamna responsabilitati si compromisuri. bun, ma apuc sa dau telefoane. chivu, ok. nanare pana la urma s-a lasat convins si a venit, cu o conditie zice el. "ba, eu sunt praf, joc cat pot". nu conteaza frate, tu vino ca oricum nu poti mai mult. poti sa bagi si pastile in tine ca tot dai pe langa ea! dar ii multumesc ca a venit, e fratele nostru, nanarele! intr-un final l-am luat si pe reiner(rainăr), zis si messi. asadar, in componenta reiner, eu, ultras, nanare si chivu am fost la fotbal. deja era clar ca nu o sa fie prea grozav. totusi, dupa un inceput dezastruos cu doua infrangeri din doua meciuri, fara gol marcat, jocul a inceput sa se lege si au venit si victoriile. pana la final am inceput si noi sa pasam si sa dam goluri din faze. per total am avut un procentaj de reusita de 50%, ceea ce inseamna destul de putin pentru o echipa cu pretentiile noastre. la mai mare!

fotbal si joi, 21:00-23:00

un fotbal tare misto. a plouat mic, adica marunt, dar s-a jucat prea bine pentru nivelul nostru, acela de fotbalisti amatori. componenta echipei mele a fost balerinu', stirbu', andrei, renu', dani si eu bineinteles. meciul s-a terminat cu victoria noastra la un gol diferenta, desi gurile rele spun ca a fost egal....am jucat acolo unde imi place mie cel mai mult, adica pe fund, unde am ramas de cele mai multe ori ultimul om, situatie care imi convine de minune, pentru ca asa pot avea sau nu interventii bune, spectaculoase si eroice chiar. asa s-a intamplat si in seara asta, cand am avut 5 alunecari perfecte, procedee prin care mi-am salvat echipa de tot atatea ori, iar la un scor strans de 10-9, se simte. nici un gol nu a fost luat din vina mea, cred, sper. am jucat de doua ori in poarta, unde mi-am facut treaba chiar mai bine decat ca fundas. pe atac am fost dezastruos, coechipierii avand chiar reprosuri la adresa mea din cauza asta. citez "mitaaaa, nici o minge nu a plecat de la tine azi". lucru adevarat in mare parte, insa nu e de neglijat faptul ca de la mine porneau toate atacurile, eu trebuia sa gasesc mereu solutii pentru a iesi din jumatatea proprie. nu le-am gasit intotdeauna, mai bine zis le-am gasit de vreo 2-3 ori, restul mingiilor ori le-am jucat la siguranta, ori le-am bubuit aiurea. am alergat mult, am facut travaliu bun, am fost foarte sigur in spate si am pornit cateva contraatacuri periculoase. partea proasta e ca am iesit cu genunchiul stang facut praf, in urma catorva atacuri intarziate ale adversarilor. seara s-a terminat la bere, unde am avut ocazia sa fac cunostinta cu propria mea transpiratie si murdarie, acestea lasandu-se pana la urma pagubase si uscandu-se chiar pe mine daca va vine sa credeti! ar mai fi de adaugat starea de nervozitate in care s-a jucat meciul, in dese randuri cocosii fiind la un pas de bataie. dupa cateva mui scurte si alte jigniri destul de interesante, jocul s-a reluat de fiecare data fara incidente majore. la revedere, ma culc ca mi-e somn!

de la 7 mai 1986 la......7 mai 2008

nu este un articol despre unica seara din 1986, ci despre banala seara din 7 mai 2008. dar cum am putea sarbatori o seara precum 7 mai decat prin fotbal? asadar, fotbal. in seara in care am celebrat 22 de ani de la castigarea cupei campionilor europeni am facut urmatoarele: am uitat de greseala numita gigi becali si am lasat deoparte esecul pe plan intern al echipei steaua bucuresti, am baut vin si bere, am mancat, am plans impreuna si ne-am bucurat impreuna. apoi am iesit la fotbal. de la 23:00 la 01:00 am jucat un fotbal bun in componenta drogatu', ultras, eu, nanare si chivu. a fost o seara buna din punct de vedere fotbalistic, am alergat bine si am reusit unele faze specataculoase. drept urmare, am iesit castigatori. drogatu' si-a inaugurat manusile de portar, dar a fost totusi ezitant in cateva faze. pana la final i-a iesit jocul, fiind chiar multumit de noul sau echipament. ultras a fost solid in faza defensiva si util pe atac, printre cei mai buni de pe teren! nanare a dormit din nou pe el, de cand face sex, nu ii mai iese nimic pe teren. nu a jucat rau, dar cu gandul la femei i-au cam amortit simturile. chivu cam haotic, desi cel mai bun in faza ofensiva, mi-a lasat impresia ca are unele momente cand ii place jocul la pomana si in acelasi timp la misto. de obicei face travaliu, dar in seara asta nu a fost acelasi om pe care il stim cu totii. una peste alta, o seara reusita din punctul meu de vedere. pana la urmatoarea...sa auzim de bine!

6 victorii si 3 infrangeri

asta a fost bilantul serii din data de 8 aprilie 2008. binisor as zice. la binisorul meu, danut mi-ar raspunde cu o injuratura, dar cum danut nu "o" fost prezent la meci, el nu conteaza! asadar, prezenti pe terenul redus de fotbal am fost drogatu, ultras, nanare, chivu si eu. drogatu a avut o seara foarte buna, reusind cu greu sa pareze nenumarate suturi banale, dar si dificile. drogatu are mari probleme la mingiile usoare..... oricum, a avut o seara foarte buna, ne-a calificat in timpul regulamentar, dar si la penaltyuri unde a avut un procentaj de reusita de aproape 80%. dupa meci, drogul ciudat ne-a declarat:"stiam ca asa o sa fie, am pierdut primul meci si pe urma am ramas tot timpul la masa, v-am spus eu". trebuia sa il ascultam, stiut fiind faptul ca drogatu are o stransa legatura cu dumnezeu, surse neautorizate ne-au spus ca drogatu' ar putea fi chiar sfatuitorul dumnezeului pe pamant. la mare bataie cu drogul pentru titlul de cel mai bun de pe teren a fost rezerva de lux chivu, care a jucat foarte bine, fiind golgheterul echipei. chivu e mut, deci nu da declaratii decat prin semne, limbaj pe care nu il cunoastem nici unul dintre noi! poate doar nanare care le stie pe toate, inclusiv scopul halogenului in dotarea unei masini de mare putere. ca tot a venit vorba de nanare, acesta a avut mari probleme in a continua seara de fotbal, in urma unei julituri groaznice de dimensiunea unui gandac de bucatarie aflat la venerabila varsta de o jumatate de zi. cu mari eforturi si numai in urma unei interventii chirurgicale de un grad foarte ridicat de risc, si anume bandajarea piciorului la fata locului, nanare a putut continua seara si a putut sa ne delecteze in continuare cu driblingurile sale fine in forta si cu minunatul sau voleu executat cu piciorul drept! ultras ca si mine a fost foarte obosit, pentru ca de la ora 17 noi mai jucasem un alt meci, deci ne-am prezentat la seara de fotbal ca doua funduri obosite si frecate de opusul fundului. ar fi de remarcat aici dusmanul numarul unu al meu, mingea, iar al lui ultras, berea. despre primul meci ultras ne-a declarat in stilul sau caracteristic:"frectie la picior de lemn", iar despre al doilea meci:"moama ce candeste in masina."

ultrasi la domiciliu!

duminica a fost meci. a jucat steaua impotriva daciei mioveni. teoretic nu conteaza cu cine joaca steaua, atata timp cat joaca steaua consideram ca trebuie sa mergem la meci, doar mergem sa vedem pe steaua, nu pe dacia sau real madrid, ci pe steaua. de asemenea, sambata a fost ziua simbolului generatiei noastre ros-albastre, marius lacatus! deci duminica urma sa ii cantam la multi ani pe stadion. mare surpriza insa, duminica, toata lumea s-a facut ca ploua, ceea ce s-a si intamplat in realitate. sa incepem cu ultras, care a lucrat, dar care era liber la ora meciului(20:30). ultras a preferat sa mearga acasa in loc sa fie alaturi de marele 7, revenim putin mai tarziu la el. drogatu avea lucruri mult mai importante de facut, nu avea chef, vroia sa stea sa zaca aiurea in pat, avea si ploaia o mica parte din vina, patetic. viol nici nu mai zic, facea niste cumparaturi prin carrefour, asta face mai mereu de fapt, iar despre meci a zis, ba nu stiu daca mai ajung, mai si ploua.... auzi, mai si ploua! si daca ploua ce? si ziceam ca revin la ultras, ei bine, la ultima bauta organizata, in urma cu aproximativ 2 saptamani, viol cu ultras si-au amintit de deplasari, drept urmare... s-au trezit vor sa mearga in ele. pai cum sa mergi in deplasari, cand tu nu vii acasa pe ghencea pentru ca ploua! rusine! rusine, de trei ori rusine! intr-un final am fost singur, am ajuns acasa murat, dar stiu ca i-am cantat la multi ani lui marius lacatus cu ocazia aniversarii a 44 de ani, la fel de important, am asistat la revenirea echipei steaua pe primul loc, acolo unde trebuie sa fim mereu. nu neaparat campionatul asta, dar in general acolo trebuie sa fim. rusine bai...

goluri si ploaie de goluri!

iarasi marti, iarasi fotbal, nu? nu! de data asta a fost joi, in politehnica de la ora 23:00 la ora 01:00. bun si joi, fotbal sa fie! marea surpriza a serii a fost neprezentarea lui nanare la meci. desi toata ziua a zis ca face si ca drege si ca abia asteapta sa vina la fotbal, ne-am trezit ca nu mai vine. asta pe la 0ra 22:38 cand ne-a spus citez:"du-te la fratimiu la usa si eal pe el ca io nu mai pot!". frati-su' evident ca nu a raspuns la usa, asa ca am fost doar 4 bucati, drogatu, ultras, danut si eu. penibil! pana la urma am jucat cu un om de la pierzatori, care intra in poarta, astfel drogatu' iesea in camp. grozanic, s-ar putea sa fie cel mai slab jucator de fotbal din istorie. chiar si in conditiile astea, am rezistat multe meciuri la masa, pe care le-am castigat fie in timpul regulamentar de joc, fie la lovituri de departajare. una peste alta, o seara buna, cu fotbal bun, in care au stralucit danut cu o evolutie mai mult decat convingatoare si ultras cu o evolutie excelenta atat in faza defensiva cat si in cea ofensiva! dupa incheierea celor doua ore de fotbal serios, cei mai buni jucatori au dclarat urmatoarele. danut: "m-a motivat terenul, mi-a placut, am avut spatii, iar suprafata de joc a fost excelenta. am reusit cateva faze bune, iar la una dintre ele am avut chiar o sclipire de geniu, dar m-am obisnuit cu asta, sunt fantastic" ne-a declarat "kaka wanna be". ultras pe de alta parte ne-a declarat la finele jocului:"sunt foarte fericit pentru rezultat, sunt multumit de felul in care am jucat, am dat goluri, am executat bine penaltyurile, chiar daca nu am marcat decat o data din acestea. eu sunt obisnuit sa bubui mingiile prin vecini, asa ca a fost o surpriza si pentru colegii mei, care mi-au aplaudat executiile. am fost cei mai buni in seara asta, mai ales eu!". subsemnatul s-a rezumat la a face declaratii despre tradatorul serii:"tu-l in gura pe nanare!"
fanii lui drogatu' trebuie sa mai astepte pana data viitoare, cand va iesi urmatorul numar al publicatiei "....."

Fotbal pe teren redus!

am jucat azi un fotbal, in componenta urmatoare. drogatu' in poarta, fundasi, eu si ultras, iar mijlocul si faza de atac erau asigurate de danut si nanare. am fost 3 echipe, am jucat doua ore, timp in care am castigat 5 meciuri. destul de putin, se poate si mai mult. danut a fost foarte surprinzator de slab, spun surprinator pt ca de obicei este printre cei mai buni de pe teren. ce-i drept, era foarte obosit in urma unei deplasari de serviciu. de inteles. nanare a fost si el slab, ca urmare a ineficacitatii celuilalt atacant, si nu numai. are si el zilele lui proaste. ultras a jucat binisor, dar cam nesigur in unele faze, iar eu l-am urmat indeaproape. drogatu' a luat niste goluri caraghioase, dar ce poti sa ii reprosezi cand restul echipei joaca prost. terenul (ghencea) a fost groaznic, din cauza luminii difuze. sunt trei terenuri, de obicei jucam pe terenul 2, un teren bun, numai ca de data asta nu s-a putut si am luat terenul 1, adica cel mai prost! cam atat, intereseaza pe cineva?

tot eu!

am fost la spectacolul sustinut la "hard rock" (herastrau), un fel de cafenea, un restaurant sau mai bine zis un club. oricum i-am spune, localul se evidentiaza atat prin preturi, dar mai ales prin aspect, spatiu si decor. sunt foarte curios cam care a fost suma investita in acest loc maiestuos, care ma face sa ma gandesc automat la faptul ca am o gramada de bani si ca nu stiu cum sa ii toc mai repede. cam multe informatii in doar cateva randuri si simt ca imi pierd ideea. "The Teachers Orchestra" a concertat in acest loc si da-ti-mi voie sa ma exprim cat mai liber si simplu posibil. au fost fantastici. soundul a fost aproape perfect, piesele reusite, ce sa mai, am avut senzatia ca s-au nascut pentru un astfel de loc. pentru un loc perfect, cu clienti perfecti, produse perfecte si mai astept adaugarile voastre. deci trupa perfecta a concertat in locul perfect intr-o seara perfecta! pentru cei care savureaza astfel de muzica, da-ti-mi voie sa va reprosez faptul ca ati pierdut seara perfecta! cum s-ar spune, "nu stati la balcoane, ca muriti de foame" dragilor.

a fost odata si va mai fi!

imi aduc aminte primele concerte la care am fost la "the teachers", prea tari momentele alea. imi reamintesc cu placere ca aveam eu emotii, ca si cum urma sa sustin vreun concert. am ascultat de fiecare data muzica de calitate, cantata live, de niste oameni normali, simpli, dar foarte devotati activitatii pe care o desfasoara. melodia "layla" mi se pare superba, insa din pacate trupa "TTO" nu mai canta acesta melodie. deh, timpurile se schimba, iar trupa "the teachers orchestra" tine pasul. din pacate nu am fost la concertul sustinut la teatrul tanase, insa am auzit ca a fost unul foarte reusit, printre cele mai reusite. felicitari, poate data viitoare!
fara a avea ceva de castigat in urma publicarii acestui text, va invit pe toti la concertele trupei, va asigur ca veti iesi din sala cu un zambet pe buze, unul sincer si admirativ.
semnat, un fan-mihai pirvuta!